luni, 11 iunie 2012

Sentimente.

Deseori simt cum speranțele se desprind din mine  .
Un sentiment de care mereu mi-a fost frică , un sentimente de care mereu m-am ascuns : teama de a nu face destul pentru cei care mă iubesc , teama de a reunța atunci când abia ating succesul , teama de a nu mă bucura de viața  .
Înconjurată de chipuri frumoase și blânde , deseori simt că nu mai am răbdare .
Nu mai am răbdare să ascult problemele celorlați pentru că mă simt greutatea gândurilor mele , nu mai am răbdare să ascult sfaturile celorlați pentru că deseori ei nu știu ce simt , nu mai am răbdare să îmi recunosc greșelile pentru că oricum mă simt judecată . În așa momente îmi amintesc că , deși am vrut să dovedesc celor din jur că pot mai mult și slavă Domnului am reușit , încă mai sunt o copilă care are nevoie de susținere . Încă mai mă ridic cu genunchii zgâriați de cimentul încălzit de lumina soarelui și mă îndrept cu lacrimi sărate către cei care ma iubesc .





3 comentarii :

  1. Intotdeauna putem mai mult. Viata are si parti bune si parti rele, dar trebuie traita si acceptata asa cum e. Momentele grele ne testeaza, momentele bune ne premiaza...

    RăspundețiȘtergere
  2. Si totusi cu rabdarea treci marea,Dar eu recunosc ca nu am reusit inca sa o trec,Va trebui sa fac un salt urias de care cred ca nu sint capabil,cu toate ca am reusit multe in viata acum im i este foarte greu cred eu,oare de ce multe mi s au parut usoare in viata i ar acum mi se pare ceva ecstrem de greu.Am o problema.

    RăspundețiȘtergere

Mergi sus!
Copyright © Eu sunt femeie