vineri, 20 iulie 2012

O cameră , o femeie .

Atunci când m-a durut , m-am ascuns de cei care m-au considerat întotdeauna puternică și luptătoare . În anii ce au trecut am purtat o mască din carton , am ascuns lacrimi amare după zâmbete dulci , am strâns amintiri și dezamăgiri , am iertat oameni care nu m-au meritat , am mințit pentru că nu aveam altă posibilitate , am greșit pentru că am vrut să încerc , am rezistat pentru că nu am vrut să dezamăgesc persoanele din jurul meu . Și ascunsă într-o cameră am plâns , am căzut , am strigat , am așteptat ca momentul greu să treacă . Am învârtit cheia , am deschis ușa și am luat-o de la capăt.
Am încercat sa ascund suferința dar știu adevărul : câțiva au înțeles că mă doare dar nu au avut timp pentru mine . 





Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu

Mergi sus!
Copyright © Eu sunt femeie