miercuri, 3 octombrie 2012

Un loc al meu, un loc al nostru.


Mă simt norocoasă. De ce?
Pentru că am un loc al meu numit acasă.
Acolo unde toți cei dragi mă așteaptă, casa mea, ascunzătoarea mea, locșorul în care mă simt bine.



Ce bine e să te întorci acasă după o zi lungă,încărcată,obositoare și haotică. Ce bine e să-ți arunci haina pe cuierul tău, să-ți agăți hainele în dulapul tău plin cu mofturi, să-ți strângi părul, să porți pijamaua cu trei măsuri în plus, să-ți faci un ceai și să stai.
Să respiri odihnă, să respiri liniște,să respiri optimism, să te simți la locul tău , pe canapeaua ta preferată.
Câtă liniște. Ce bine e așa. Să rezolvi tot ce era de rezolvat și să stai. Timp pentru mine. Timp pentru vise.Timp pentru casă.

M.T.

Un comentariu :

  1. Bună, dragă norocoasă!îţi scriu eu, cea care nu are un ACASĂ... am divizat-o în atâtea cuiburi, în atâtea mici ascunzişuri similare unui ACASĂ, încât m-am pierdut, m-a pierdut... Acum am doar imaginar şi conceptual o casă a mea. Însă peste concepte nu se aşterne abur cald de ceai şi linişte...şi mi-e frig. Aşa că...aş fi vrut să îţi reamintesc că eşti norocoasă:) Îţi place la tine în vizită. O să mai trec...
    Cu multă căldură,
    Karena

    RăspundețiȘtergere

Mergi sus!
Copyright © Eu sunt femeie