miercuri, 22 august 2012

D-ale casei.

Mi s-a acrit de vorbe aruncate aiurea . Oameni care te ranesc si apoi se asteapta sa te porti normal , ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat . Sa nu ai reactii , sa treci cu vederea , sa ii intelegi si sa nu pui la suflet . 
Nu sunt de piatr
a , nu am intotdeauna doar zile bune si nu sunt obligata sa accept ironia , pe care o consider arma celor care nu au curajul de a-si exprima gandurile si se ascund dupa vorbe ce nu le apartin .
Viata este ca o masina de spalat : trebuie sa selectam si sa separam rufele . Trebuie sa ghicim cine ne vrea binele si cine ne vrea raul . Nu este atat de usor .






" Ochii sunt oglinda sufletului " - am cunoscut oameni care purtau lentile de contact , oameni care parea buni si intelegatori , oameni pentru care as fi facut orice lucru . Intr-o buna zi acei oameni mi-au dovedit opusul , mi-au dovedit ca nu cunosti persoana care iti sta in fata pana nu ai o problema , pana nu ii ceri ajutor si intelegere . Viata ne arata cine ne este prieten si cine nu . Deseori persoanele care ne iubesc cu adevarat sunt langa noi ca un nor asupra pamantului . In clipele grele se scutura si ne racoresc viata , ne sprijina si ne fac sa mergem mai departe . 

Tarabă cu sentimente .

Azi am încercat să zâmbesc . Nu știu dacă am păcălit pe careva . Știu doar că a fost un zâmbet amar , un zâmbet trist , un zâmbet plângăcios . 
Sunt zile în care mă simt pierdută , mă simt copilă cu prea multe vise și lacrimi . Deseori plân
g pentru că nu reușesc și vreau să strig atât de tare , să mă îmbrățișeze cineva și să îmi spună că există o soluție . Sunt zile în care nu vreau să mai caut soluții , vreau ca viața să ia deciziile pentru mine iar eu să zac tolănită citind o carte .
Sunt zile în care mă simt puturoasă . Zile în care aș plânge cu o cutie de înghețată între brațe , sperând că lacrimile îmi vor șterge dubiile . 







M-am considerat întotdeauna o femeie complicată . Râd și după două secunde mă dau de ceasul morții pentru că îmi amintesc ce am greșit și ce am pierd . Se mai întâmplă să fiu și pesimistă . Atunci chiar că trebuie să-mi stai departe . Văd negru unde este roșu , gri unde este albastru , lacrimi unde este iubire , dezamăgire unde este prietenie și așa mai departe . 

Sunt zile în care mai bine stau departe de oglindă . Fiecare defect , chiar și cel care nu există , provoacă dezamăgire . Îmi critic viața , alegerile , rochia prea lungă , rujul prea aprins , cămășile lui necălcate pentru că am fost puturoasă , aragazul nespălat , rufele neîntinse și plâng . Plâng pentru că câteodată nu mai pot și am nevoie de susținere . Da , o vorbă dulce . El știe să mă ridice atunci când devin o frunze ce cade încet , dansând în aer , la pământ . Cred că este magician sau sunt eu prea îndrăgostită pentru că îi sunt de ajuns două brațe pentru a mă ridica în aer și a-mi da putere pentru a merge înainte . 

Bună dimineața .


Un zâmbet cald , o îmbrățișare , sărutul tău . Îmi lipsești deja . 
Niciodată nu am reușit să rezist departe de tine . Noaptea te caut . Dimineața tânjesc după glasul tău și mă ascund sub parfumul dulce prin pernă . 



Viața ne pune la încercare sentimentele . Viața vrea sa vadă cât vom rezista așa . Două suflete . Mult dor . Amintiri . Iubire . Viitor .
Pentru viitor luptăm . Pentru viitor tu ești acolo , eu sunt aici .

Mergi sus!
Copyright © Eu sunt femeie