sâmbătă, 10 noiembrie 2012

Gândurile unei femei V




Am crescut visând o poveste de dragoste ca în desenele animate. Un prinț frumos, o caleașcă, un castel, multe greutăți învinse și un final fericit. Prima dragoste am considerat-o un basm dar știam că nu poate fi atât de simplu.
Am cunoscut marea iubire și am înțeles că dragostea adevărată este mai mult decât un film,o poveste,un vis. Cât este de frumoasă iubirea. Cât este de frumos respectul. Cât este de frumoasă viața în doi.
M-am îndrăgostit, m-am emoționat, m-am îngrijorat, m-am speriat. O amestecătură atât de ciudată, ca un cocktail de sentimente.
Relația noastră este aluatul unei prăjituri: am adăugat iubire, încredere, momente grele, răbdare, dialog, lacrimi, îmbrățișări, curaj. Am pus totul la cuptor și a ieșit o minunăție. Un loc doar al nostru. Două inimi, două drumuri, doi oameni.
El mă are pe mine, eu îl am pe el.
O relație nu este perfectă, discuțiile nu stau departe de cupluri. Însă cel mai importan lucru este să ascultăm, să ajungem într-un loc comun: dragoastea noastră.
Sunt mai norocoasă decât Cenușăreasa, Mica Sirenă, Frumoasa sau Albă ca Zăpada!

vineri, 9 noiembrie 2012

Jumătăți și speranțe.



"Tu mă iubești sau ce?
Ce."

                             
    Ne îndrăgostim și ne dăm seama că suntem norocoși,
ne îndrăgostim și ne dăm seama că este minunat să iubești,
ne îndrăgostim și descoperim frumusețea vieții în doi,
ne îndrăgostim și greșim fără să vrem,
ne îndrăgostim și țipăm de durere,
ne îndrăgostim și descoperim amărăciunea dorului,
ne îndrăgostim și visăm,
ne îndrăgostim și sperăm în doi,
ne îndrăgostim și iertăm,
ne îndrăgostim și învățam,
ne îndrăgostim deseori
dar destinul ne îndreaptă către jumătatea noastră fără să ne dăm seama.

Doi prieteni.




poză: http://tangledleaves.tumblr.com/


Aș vrea să pot spune că am întâlnit doar oameni frumoși,calmi,simpatici și modești. 
Dar nu este adevărat.
Oricât am încercat, oricât aș încerca să înțeleg comportamentul altora, am învățat să evit prietenii neplăcute sau suflete urâte ascunse după chipuri din porțelan.
Este dureros să vezi cum, oameni care te-au sprijinit și te-au lăudat prin cuvinte prea frumoase și dulci, în scurt timp au uitat de tine. Rămâi cu un gust neplăcut. Îți dai seama că poate ai fost un visător, un copil, un sensibil. Te gândești că poate ai greșit tu cumva. Și încerci să te întorci, deși n-ai plecat de bunăvoie. Te întorci și ușa este închisă. Ai sparge ușa, l-ai trage de o mânecă și i-ai spune: Cum ai putut să renunți la prietenia noastră? Cum ai putut să renunți la mine și să alegi invidia? Cum ai putut?
Nu o poți face. Trebuie să accepți răutatea oamenilor, faptul că te-au părăsit, faptul că n-au ales prietenia.
Când cineva te dezamăgește, pentru a te proteja, dai vina pe întreaga planetă. Dai vina pe speranțe, pe prea mult optimism, prea multă încredere, prea mult respect.

Am cunoscut câteva persoane care trăiesc după renumitul proverb din Italia "Morto un papa, se ne fà un altro. " Adică a murit un papa, găsim altul. Poate traducerea nu înseamnă mult însă dacă înțelegem morala recunoaștem modul de a trăi al multora. Viața merge înainte; oamenii merg înainte (din când în când mai privesc în urmă și văd că au mai uitat câte ceva). Când o prietenie se sfârșește avem două alegeri: ori încercăm să ne împăcăm ori unu dintre cei doi folosesc citatul de mai sus. Nu este ușor. Nu este un capăt de drum. Răscolim poze, răscolim peripeții, răscolim amintiri, răscolim filme, răscolim tot ce este frumos. Apoi ajungem la sfârșit și ne dăm seama că prietenia este un drum în doi. Nu funcționează atunci când unul dintre noi se oprește, se așează pe o bancă și îți spune să mergi tu mai departe pentru că este obosit.


Mergi sus!
Copyright © Eu sunt femeie