vineri, 23 noiembrie 2012

O prietenie.



"Nu rupe firul unei prietenii, căci,
chiar dacă îl legi din nou, nodul rămâne.
 "
Octavian Paler

N-au ascultat când m-a durut. 
Au pornit la drum și n-au așteptat
ca furtuna să treacă.

Prietenia pentru ei a fost doar o poveste mult prea scurtă.

Amiciția noastră a fost o carte citită prea repede,
dintr-o răsuflare.
A rămas doar o copertă, pagini rupte și o mică dedicație.



" Prietenia este un dar căzut din  cer,
ascuns prin buzunare
și iubit doar când dispare."

  

O visătoare.

"Suntem facuti din acelasi material din care sunt tesute visurile."
William S.
Sunt o femeie visătoare, sunt o femeie încăpățânată, sunt un amestec de sentimente și cuvinte.
Din când în când pic. Mă lovesc și pic. O căzătură dureroasă, o căzătură neașteptată. Mă agăț de oameni, reproșuri și greșeli. Mă prăbușesc la pământ fără speranță, ca un trandafir zdrobit și rănit. 
O lacrimă, două, trei. Țip dar știu că trebuie să o iau de la început.
Cel mai dureros moment în viață îl trăiești când vezi cum cei din jurul tău suferă din cauza lacrimilor tale. Când
 înțelegi că durerea din sufletul tău este o picătură din lacul amărăciunii care zace în sufletele celor dragi.
Ca să te ridici ai nevoie de oameni. Ai nevoie de o mână de ajutor, ai nevoie de puțin optimism, ai nevoie de amintiri și vise.
Aduni geanta pierdută pe drum, pantofii cumpărați la reduceri, lacrimi sărate, dezamăgiri și greșeli descoperite prea târziu. Înțelegi că oricât ai vrea, la un moment dat cedezi. Înțelegi că sufletul este o o valiză: oricâtă presiune ai face nu vor încăpea doar lucruri frumoase. Ce să lași acasă? Ce să iei la tine?
Să iei la tine visele, amintirile frumoase, lecțiile de viață, o carte preferată, piesa voastră, clipele petrecute în doi, sărbătorile în familie și greșelile făcute cândva. Restul? Să rămână acasă, pe un raft sub praf.

Este o lună magică, o lună pentru iubire și bunătate! 
De ce nu reușim să ne bucurăm de familie și oameni dragi în fiecare zi? De ce avem nevoie de o zi anume pentru a vizita străbunicii, pentru a ne bucura de cei dragi, pentru a ne răsfăța, pentru a petrece mai mult timp acasă?
De ce iubim Crăciunul? Iubesc Crăciunul pentru că-mi umple sufletul cu speranță, pentru că sărbătoresc nașterea Mântuitorului, pentru că mă simt om și încerc să uit de tot ce este urât pentru a-mi amin

ti încă o dată cât sunt de norocoasă. Pentru că am o familie, pentru că sunt iubită, pentru că Dumnezeu îmi apără sănătătea și mă ferește de probleme care nu se pot rezolva.
Îmi amintesc cum era când eram copil: Crăciunul însemna cadouri, vacanță, timp pentru jucării și timp lângă părinți. Întotdeauna am făcut bradul cu sora mea și era totul atât de distractiv.
Deși nu mai suntem copii, inocența rămâne ascunsă printre globulețe și hârtie pentru cadouri. Deși suntem îndrăgostiți sau părinți, trebuie să ne bucurăm de frumusețea acestor sărbători.
A sosit timpul. Trebuie să gustăm tot ce viața ne-a oferit, să ne mulțumim cu puțin și să luptăm corect pentru ce ne dorim.






Un brad este frumos nu pentru că ascunde cadouri scumpe ci pentru că a fost decorat cu dragoste și liniște sufletească. O masă bogată este frumoasă atunci când este înconjurată cu oameni frumoși, oameni cu suflet curat, oameni care se iubesc.
De ce iubim Crăciunul? Pentru că am ajuns să ne rezumăm la puține sărbători pentru a petrece timp cu cei dragi.
Hai să credem din noi în Moș Crăciun, hai să scriem scrisori și să cântăm colinde ca altă dată! Să nu uităm de copilărie, să ne bucurăm lângă cine ne iubește și să iertăm pe cine ne-a rănit cândva!
Acesta este spiritul sărbătorilor de iarnă! 

Mergi sus!
Copyright © Eu sunt femeie