vineri, 14 decembrie 2012

O iarnă.

"De Craciun, toate drumurile duc acasa."


Îți mai aduci aminte când erai copil și mergeai cu bunicul prin oraș pentru a cumpăra cel mai frumos brad? Îți mai aduci aminte când casa miroasea a portocale și te răsfățai cu bomboane? Îți mai aduce aminte când numărai zilele până la vacanță, îți curățai sania și ieșeai pe furiș din curtea școlii pentru a evita o bulgăreală?
Dacă îți amintești aceste lucruri, ești un om norocos pentru că ai trăit o copilărie de poveste.

Nu există sărbătoare mai frumoasă și mai magică decât Crăciunul.
Îmi amintesc iernile grele, îmi amintesc mânușile legate cu fir pentru a nu le pierde, îmi amintesc obraji roșii și chef de joacă, îmi amintesc cum furam morcovii bunicii pentru a-mi colora omul de zăpadă.
Ce frumos este să ai amintiri, să ai un motiv pentru a zâmbi, să știi că te-ai bucurat, să știi că ai avut parte de o copilărie magică.
Îmi amintesc cum patinam în drum spre școală, cum mă rugam să lipsească profesorii, cum speram să ningă mai tare. 



Întotdeauna am îndrăgit mirosul iernii, mirosul portocalelor, mirosul  prăjiturilor gustoase. Întotdeauna m-am distrat decorând bradul. 
Ce este mai frumos? Să te învârți în jur pentru a pune luminițele, să mai scapi câte un globuleț, să te încurci în prea multe fundițe și decorațiuni, să ajungi în vârf iar la sfârșit să stingi lumina și să spui: A venit Crăciunul.
Când eram mică mă întrebam de ce sărbătorim Crăciunul. În timp am înțeles că sărbătorim nașterea Mântuitorului, sărbătorim dorința de a fi mai buni, mai curați, mai oameni. 
Mi-am dat seama că Dumnezeu ne-a făcut un cadou pentru sărbători: familia. Nu a pus-o sub brad, pentru că nu încape. A așezat-o în jurul unei mese. 

Mergi sus!
Copyright © Eu sunt femeie