joi, 30 mai 2013

Un chip, o poveste

Mâinile mele cunosc povestea vieții mele, primele jucării, prima plimbare mână de mână, prima logodnă, prima căzătură, prima mângâiere, ultima atingere.

Buzele mele îți povestesc iubiri dulci, pasiuni, amintiri, clipe alintate, primul te iubesc, primul iartă-mă, primul bună dimineața și singurul adio.


Sufletul meu este o tornadă, azi este soare, mâine totul pare fără sens. Și uite așa trec de la o stare la alta; uite așa pretind iubire și apoi nu vreau nimic gratis; uite așa plec de lângă tine și mă întorc pentru a te îmbrățișa; uite așa îți spun că m-am supărat și apoi vreau să glumim.
În suflet am un amestec. Culori aprinse, culori reci, sentimente frumoase, reproșuri.
Am învățat să-mi accept durerile, să-mi iubesc slăbiciunile, să-mi ascult rațiunea, să-mi vindec sufletul, să mă răsfăț și cel mai important să mă iubesc așa cum sunt.

Mi-am amintit cuvintele tătălui meu:
"Să nu depinzi de oameni și cel mai important: să nu depinzi de dragostea unui bărbat."


Un comentariu :

  1. Intr-adevar, sa nu depinzi de oameni este ideal. Insa cu totii avem nevoie, mai devreme sau mai tarziu, unii de altii.
    Felicitari pentru articol, ai redat foarte bine faptul ca fiecare om are povestea lui si are un trecut al lui cu care trebuie sa se impace...si sa invete sa mearga mai departe.

    Felicitari si pentru noua "infatisare" a blogului!
    :)

    RăspundețiȘtergere

Mergi sus!
Copyright © Eu sunt femeie