sâmbătă, 3 august 2013

Să înveți târziu mersul pe bicicletă



Nu sunt un om perfect, dar sunt un om sincer.
Se mai întâmplă să greșesc, să am nevoie de puțin răgaz, să am nevoie de timp petrecut în singurătate. 
Am zile bune, am zile mohorâte, am momente în care aș plânge, am momente în care mă simt d
e neînvins. Mai sunt și zile în care mi se pare că am ales drumul greșit, că poate când trebuia să alerg am mers prea încet, că poate la un moment dat am dat prea mult și m-am mulțumit cu prea puțin, că am pierdut ani așteptând o schimbare. 






Întreaga noastră viață depinde de alegerile noastre. Pe cine iubim, pe cine așteptăm, pe cine iertăm, pe cine rănim, pe cine îmbrățișăm, care ne sunt prietenii, pe cine alungăm din viața noastră. Fiecare alegere schimbă ziua de mâine. Fiecare schimbare de drum înseamnă mister, noutate și mult risc.
Deseori ne simțim pregătiți pentru a risca, alteori parcă este mai bine așa, să ne bucurăm de ce este sigur.
Am avut și am momente în care simt că nu mai pot, că lanțul bicicletei mele a căzut rupt și pedalez în gol. Am impresia că alerg dar prea încet, că nu voi atinge orizontul dorit.
Durează cinci, zece minute. Durează o zi, două. Apoi realizez că depinde de mine. Depinde de voința mea, de cât de mult insist, de cât de mult îmi doresc ca visul meu să se realizeze.
Am încetat să mai privesc în jur, să caut scuze și să aștept un mic ajutor. Am încetat să am păreri de rău.
Acum pedalez cât pot eu de tare pentru că depinde de mine. Cu o pauză din când în când, fără grabă, voi ajunge unde îmi doresc.
Vom ajunge unde ne dorim, trebuie doar să cumpărăm o bicicletă bună și să pedalăm, să mergem înainte. Nu contează viteza, TU mergi înainte.

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu

Mergi sus!
Copyright © Eu sunt femeie